4 iunie 2013

De la Răsărit vine și întunericul!…

In ultima perioadă, Rusia şi-a intensificat eforturile de a-şi spori influenţa în Europa de Est. Hillary Clinton le-a calificat drept un proces de re-sovietizare
Diavolul stă în detalii, în acele informaţii importante care trec neluate în seamă pe lângă noi, dar ne privesc mai mult decât ne putem da seama. Să le punem într-o ordine pentru a pricepe, cât de cât, războiul geostrategic în care suntem tinţă.
4 decembrie 2012: secretarul de stat american de la aceea vreme, Hilary Clinton, participă, la Dublin, la o reuniune internaţională, în care avertizează că Rusia lui Putin vrea să resovietizeze regiunea, adică să îşi recapete zonele de influenţă pierdute în 1989.
    Avertismentele
În vara anului trecut, un înalt oficial al PSD de la Bucureşti, Ioan Mircea Paşcu, europarlamentar şi fost ministru al Apărării în guvernul condus de Adrian Năstase, scria, pe contul său de facebook, că episodul suspendării preşedintelui Traian Băsescu este parte a războiului geostrategic dintre Statele Unite ale Americii şi Germania pe de o parte şi Rusia pe celelaltă parte. Miza: România şi Moldova.
Cam în acelaşi timp Agenţia de analize Stratfor, formată din foşti agenţi ai CIA şi vocea oficioasă a centralei de la Langley, atrăgea atenţia că Washingtonul este atras în aşa-zisele revoluţii din lumea arabă pentru a neglija Estul Europei, unde se vor petrece “lucruri interesante” în încercarea Moscovei de a-şi recupera zonele de influenţă pierdute.
    Confirmarea
Şi, într-adevăr, s-au şi petrecut lucruri importante. Rusia a mutat strategic, brutal chiar un parteneriat strategic cu Ungaria după ce premierul Viktor Orban a fost în vizită la Moscova, Budapesta fiind parte a South Stream.
Lovitura năucitoare din Republica Moldova, unde coaliţia pentru integrare europeană a fost spulberată, periclitând începutul integrării europene a Chişinăului şi lovind strategic în interesele vitale ale Bucureştiului şi, concomitent, în sponsorii germani şi americani, cei care sprijină orientarea occidentală a Republicii Moldova.
Săptămânile trecute, Moscova a mai mutat încă o dată strategic pe tabla de şah geostrategică a regiunii. Parlamentul sârb a votat pentru conducta South Stream.
La Sofia, unde guvernul de dreapta nu era prea convins să mai meargă pe South Stream, s-au folosit tehnicile cunoscute şi la noi în decembrie 1989: revoltele de stradă.
Pentru România în acest moment suntem înconjuraţi de South Stream şi de războiul gazelor cu care Moscova vrea să lovească Europa.
  Gazprom şi demonstraţiile antigaze de şist din România
În iarna si primăvara lui 2012, în câteva oraşe din estul României, concomitent cu demonstraţiile antiguvernamentale şi antiprezidenţiale, au avut loc ample manifestaţii împotriva gazelor de şist. Peste 10.000 de oameni au manifestat la Bârlad, de exemplu. Un adevărat spirit civic, au spus unii. Alţii, mai bine informaţi, s-au îndoit profund.
O analiză foarte interesantă îi aparţine lui Keith Smith de la CSIS, cel mai important analist american pe securitate energetică. Ce este CSIS? Cel mai important centru american de studii strategice. Analiza CSIS vorbeşte de lobby- ul Gazprom împotriva gazelor de şist în Europa de Est şi România. De ce? Fiindcă dacă, de exemplu, România şi Polonia ar reuşi exploatarea, atunci ar deveni independente energetic faţă de Rusia, iar o dată cu ele şi alte ţări est şi central europene.  Rusia şi-ar diminua major influenţa strategică.
Şi, ca atare, Gazpromul, adică Moscova, lucrează prin laboratoarele de la Lubianka, testate, de altfel, cu succes din vremea KGB-ului care nu a murit, doar s-a transformat.
Firma însărcinată să se ocupe de lobby, organizarea de manifestaţii de protest etc. este G Plus, despre care s-a scris anul trecut că a lucrat şi pentru premierul Victor Ponta, la Bruxelles, în timpul participării sale la reuniunea Consiliului European, din vara lui 2012.
A plătit Gazprom, prin G Plus, şi organizarea manifestaţiilor de protest din România? Nu avem date certe, dar de implicarea gigantului petrolier vorbesc foarte multe surse, iar americanii sugerează această ipoteză.
Interviul lui George Maior despre ofensiva rusească
Cele două interviuri, de la sfârşitul săptămânii trecute, ale şefului SRI, George Maior, nu putem să nu le legăm de această ofensivă rusească.
De altfel, mesajele directorului SRI sunt puse în această demonstraţie, inclusiv în interviu. Declaraţiile lui Hilary Clinton de la Dublin de care pomeneam, atacul la adresa Moldovei şi pomenirea de către Maior şi a Vocii Rusiei. Cum alţii sunt mai buni analişti decât noi cine credeţi că a sărit la gâtul lui Maior?
Până să vă spunem cine, să mai amintim un citat din interviul lui Maior din România liberă referitor la perioada interimatului prezidenţial al lui Crin Antonescu: „A existat din punctul de vedere al Serviciului o preocupare a unor state partenere în legătură cu stabilitatea Serviciului, având în vedere aportul său masiv la securitatea euro-atlantică.” Deci, o spune tranşant şeful SRI: când Antonescu era la Palatul Cotroceni s-a încercat un atac la SRI şi la alianţa euro-atlantică. Şi, de aici, putem specula …
    Avertisment voalat de la „Vocea Rusiei”
În strategia de informaţii se spune că e bine să lansezi nişte semnale şi apoi să te bazezi pe spiritul de observaţie al analiştilor să priceapă care sunt tinţele. Adică cele care reacţionează brutal, simţindu-se vizate. Două atacuri-replică au venit luni. Antena 3 şi Vocea Rusiei, o veche alianţă mediatică şi nu numai, au atacat dur SRI.
Vocea Rusiei l-a atacat la baionetă pe George Maior. Fraza de final nu e întâmplătoare: „Sofia a fost prima rândunică a primăverii europene, rămâne de văzut când vor înflori ghioceii de la Bucureşti.”. Adică băieţi: Urmaţi voi! Cine pricepe bine, cine nu! E un avertisment clar pentru cine are urechi să audă. Şi avertismentul nu e doar pe undele postului de radio guvernamental de la Moscova. Mechel şi-a vândut afacerile din România lăsând o bombă socială. Dar e doar partea văzută a aisbergului. Fiţi atenţi la detalii. Diavolul stă în detalii!
„Există o mişcare de resovietizare a regiunii. Ştim care este scopul şi facem eforturi să găsim metode efi ciente de a încetini sau a preveni această mişcare.”
Ion Coja