„Lașitate, incompetență sau trădare?” – Reflexii asupra aniversării celor 98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România la Parlamentul României (dr. Robert Stănciugel)

Trentino – Tirolul de Sud – este una din cele 5 regiuni cu statut autonom din Italia și se află în partea de nord, la granița cu Austria.

În anul 1919, prin Tratatul de Pace de la Saint-Germain, regiunea Tirolul de Sud este anexată definitiv de Italia.

De la acea dată până în prezent, Austria a avut și are un departament guvernamental care se ocupă special de revenirea acestei regiuni la patria-mamă!

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Germania a fost divizată în patru zone de ocupație. Vechea capitală a Germaniei, Berlinul, ca sediu al Comisiei Aliate de Control, a fost împărțită în patru zone de ocupație corespunzătoare. Deși, la început, intențiile puterilor învingătoare erau de a guverna împreună Germania în granițele stabilite în anul 1947, izbucnirea Războiului Rece a făcut ca zonele de ocupație franceză, britanică și americană să fie unite în Republica Federală Germania, în 1949. Ca ripostă, în zona de ocupație sovietică a Berlinului avea să fie proclamată, în același an, Republica Democrată Germania, cu capitala în Berlinul Răsăritean.

Republica Federală Germania, de la apariția ei și până la căderea Zidului Berlinului, a avut un departament guvernamental care avea ca scop crearea premiselor de unificare a celor două Germanii.

După cum se cunoaște Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, este (nu a fost), pentru simplul fapt că efectele lui se pot vedea și astăzi, un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului și ministrul de externe a URSS Molotov și ministrul de externe german Ribbentrop, în prezența lui Stalin.

Consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov au fost practic continuate de Pactul Churchill-Roosevelt-Stalin, care a propus, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, o nouă diviziune a sferelor de influență în Europa, vestul urmând a se afla sub influența Statelor Unite ale Americii, iar estul, sub influența Uniunii Sovietice.

Întrebarea care se pune astăzi este următoarea:

Care este departamentul guvernamental care are atribuțiuni clare și precise în renegocierea Pactului Ribbentrop-Molotov și a Pactului Churchill-Roosevelt-Stalin?

Prin încheierea acestor două tratate, România a avut numai și numai de pierdut!

Prin renegocierea Pactului Ribbentrop-Molotov, pe căi diplomatice, Basarabia revine la patria-mamă, fără a mai avea manifestări de astăzi din stradă, iar cazul renegocierii Pactului Churchill-Roosevelt-Stalin, România scapă de sub influența Rusiei!

Dar…! Părerea mea personală, este că nu se vrea!

Există națiuni nefericite, blestemate, care își erodează energiile naționale lamentându-se între patimi și răstigniri.

O astfel de națiune suntem și noi, pentru că de la 1948 încoace nu am avut oameni politici legați cu sufletul de neamul românesc, de țară, mai întâi, și după aceea, de interese partinice sau politice egoiste.

Timp de o jumătate de veac sfânta lașitate românească ne-a strivit, ne-a răvășit inimile și a erodat energiile naționale lamentându-ne între pătimiri, răstigniri și moarte.

“De facto”, un om politic este judecat nu după retorica vânturată și bunele intenții, ci după foloasele aduse comunității naționale, deci vorbim de fapte, ce face el pentru întregul său neam, din țară sau de peste hotarele acestei țări.

Oamenii noștri politici valoroși, înzestrați cu acea eminență divină de a se pune cu întreaga lor viață în serviciul neamului, au fost arestați, condamnați în procese înscenate, au fost aruncați în temnițe și îngropați în gropi comune din cimitirul săracilor de la Sighet.

Nimeni nu știe cu exactitate unde se afla rămășițele pământești ale celor aproximativ 150 de fruntași politicieni, toți care au luptat și au realizat Marea Unire a Neamului de la 1 decembrie 1918, Alba Iulia, România Mare. Unii dintre ei, foști președinți de consilii de miniștri, generali de corp de armată, episcopi catolici și greco-catolici, alții, preoți, profesori universitari și oameni de știință. Vârsta lor înaintată nu a contat în fața judecătorilor. Au fost torturați, au fost înfometați, au fost lipsiți de medicamente și de tratamente medicale, până la exterminare.

După cele întâmplate, s-ar cuveni ca atât inchizitorii, astăzi liberi, care-și duc bătrânețea în vile și cu pensii mari, fără vreo remușcare, cât și victimele care mai sunt încă în viață să tragă învățăminte din primejdiile prin care au trecut. Să nu uite că suntem cu toții creștini, oameni și frați, că slujirea unei puteri străine atrage după sine trădarea de națiune, pentru niște privilegii trecătoare.

Generațiile viitoare ne vor chema în fața Tribunalului Conștiinței, că încă nu ne-am trezit la realitate și, în acest caz, din lipsă de prevedere și intuiție normală, vom fi mai vinovați decât cei care ne-au dus în “robia” comunistă.

Un om politic care guvernează și are puterea decizională este, într-un fel, “pater patria”, înseamnă că îi reprezintă pe toți alegătorii și are datoria morală să-i apere pe toți, fie buni, fie răi, chiar dacă l-au votat sau nu.

Pornind de la cuvintele domnului Marian Clenciu, președintele Asociației Culturale Pro Basarabia  și Bucovina:

“Există o diasporă care are interesele ei față de statul român și există un segment al românilor de lângă România, față de care consider că statul român este dator să-i ajute, pentru că i-a lăsat în afara granițelor. Dacă am fost înțeles(?) Aceeași problemă este de fiecare dată, „românii de pretutindeni”… intrăm într-o găleată, dar nu prea avem aceleași interese.(…)  Dar românii aceia care timp de două sute de ani au fost forțați să vorbească limba rusă sau numai rusește, pentru că i-ați văzut câteodată că își traduc gramatica din rusește, românii născuți în Siberia… Față de aceia avem o datorie și trebuie să fim alături de ei și ei nu sunt diaspora! Românii din jurul României nu au plecat nicăieri, nu s-au mutat! Știți că este proverbial pentru românii din dreapta Tisei: „Am schimbat patru state și toaleta din curte tot acolo este”. Ori, într-o astfel de declarație, dacă și domniile voastre, după ce am crezut că ne înțelegem, iar vorbiți de diasporă (ref. la românii din jurul României n.r.)?…” (vedeti mai mult aici: Video: Românii din jurul României și românii din R. Moldova, omiși de rezoluția finală a Conferinței Românilor de Pretutindeni! Reacție dură a președintelui Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina! )

Pentru această categorie, “românii din jurul României”, pe care, ignorându-i din motive de oportunism politic sau din alte calcule diplomatice, se comite o crimă națională imprescriptibilă, pe care nimic și nimeni nu o poate ierta.

Guvernanții și parlamentarii noștri încă nu și-au exprimat public poziția noastră (a României) fermă față de acești confrați oropsiți de soartă, care nici astăzi nu au acces la cele mai elementare instituții de cultură, școală, biserică, bibliotecă, presă etc. în limba maternă. Din acest punct de vedere sunt unicii și singurii exceptați de la drepturile omului din Europa.

Începând din secolul al XIX-lea există o conspirație împotriva neamului românesc, un proces de etnocid , în toate “statele vecine și prietene” cu noi. A continua acest proces de etnocid, care se petrece sub ochii noștri, ar însemna a fi complici la propria noastră sinucidere, strivire și primejdie în viitor.

Este de notorietate faptul că România a respectat în toate timpurile, chiar și sub dictaturi, drepturile tuturor minorităților, cu atât mai mult astăzi că există la noi în țară “raiul minorităților”!

Dacă noi o facem din toată inima, de ce nu ar face-o și ei?

Dacă nu vor să ne respecte confrații și statul român, atunci putem aplica “principiul reciprocității”, principiu invocat și aplicat în perioada interbelică!

Egalitatea în respectarea reciprocă a prevederilor din Carta Drepturilor Universale ale Omului a Națiunilor trebuie să stea la temelia unor raporturi diplomatice corecte și coerente.

Dar astăzi nu am avem oameni politici la înălțimea gravității timpului și a istoriei cu care să poți aplica “principiul reciprocității”. Așa-zisa “clasă politică”, “cârmacii noștri geniali” și-au vândut sufletul și neamul pentru vanitate și incompetență politică!?

Comunitățile de români din jurul României sunt desființate de “statele vecine și prietene” prin statisticile publicate, la care politicienii noștri nu au comentarii! De ce oare!?

Dacă așa-zisa “clasă politică” se poate lepăda de frații ei din jurul României, cei de un sânge și o limbă cu ei, cu noi, poporul, națiunea română nu trebuie să fie de acord cu ce vor să facă!

Domniile lor nu realizează faptul că vom fi un exemplu rău pentru Europa, pentru că “cine nu-și iubește feciorii, nu-și iubește nici patria, nici neamul”.

Domnilor politicieni, nu ne putem baza pe sentimente de generozitate așteptând de la “statele vecine și prietene” să le fie milă de frații noștri și să ne respecte demnitatea națională!

Domnilor politicieni, vă rugăm să luați act de sufletul poporului român, popor care va votat, luați act de dorințele și aspirațiile lui, bineînțeles cu respectarea legislației incidente, și haideți să ne lepădăm de “sfânta lașitate politică”!

Problema românilor din jurul României, a celor din Balcani, este un teren minat, dar demnitatea umană și națională se câștigă stând în picioare, nu în alte poziții!

Dacă România este cu adevărat independentă și nu trebuie să ceară aviz favorabil de la sultan, de la marele vizir de la Kremlin sau de la Unchiului Sam, este incredibil cum după aproape 27 de ani de la așa-zisa “Revoluție Română” nu am fost în stare să trecem la repararea unor nedreptăți care ne-au fost făcute prin acte normative internaționale!

Domnilor politicieni, fiți demni de mandatul cu care v-am investit noi, alegătorii!

România are nevoie astăzi mai mult ca oricând de un Minister al Propagandei Naționale, în cadrul căruia să funcționeze Departamentul Politici pentru Relația cu Românii din afara României, nu un Minister al Românilor de Pretutindeni, care nu va face nimic mai mult decât Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe!

Dragul meu Neam Românesc, sunt convins că ne lipsește experiența societății civile, oare cât ne trebuie să învingem această perversitate care ne ține pe loc?

Pentru România Breaking News – RBN Press – dr. Robert Stănciugel